Realitatea este o iluzie cauzată de deficienţa de alcool

Seara/noaptea înainte să te bagi în pat bei 2 L de apă/suc, nu mă interesează cum sau că te doare burta, tu bagi în tine lichidul, o să vezi cât de important e. Noaptea dacă te scapă nu te duci la baie nici în ruptul capului, strângi din dinţi şi te întorci pe partea cealaltă.

Dimineaţa, după prea puţine ore de somn, sună ceasul. Ai vrea să mai dormi, dar trebuie să te pregăteşti de muncă. Opreşti ceasul şi îl pui să sune peste cinci minute, dar nu mai poţi să dormi, vezica stă să explodeze în tine. Te ridici şi mergi la budă. Te uşurezi, te speli pe mâini şi dacă tot te-ai udat dai cu apă şi pe faţă, te întorci în cameră vioi fără chef de somn. Eeee, vezi ce important e lichidul noaptea? Am rezolvat problema trezitului, dar mai sunt o grămadă de chestii de făcut.

Scoţi o ţigară din pachet, o aprinzi, te duci la bucătărie şi freci un ness rece, nu mai pierzi vremea cu filtrul de cafea sau cu încălzitul apei. Intri în baie şi laşi ţigara şi cafeaua pe etajera oglinzii, dai drumul la duş şi intri sub apa rece, nu îţi fă probleme, se încălzeşte ea cu timpul.  Te uzi bine, mai tragi un fum din ţigară, mai bei o gură de cafea, te săpuneşti bine, mai o gură de cafea , mai un fum de ţigară, te clăteşti şi te ştergi, nu foarte bine că nu ai cum cu ţigara în colţul gurii şi cafeaua într-o mână. Fără să dai drumul ţigării din gură sau cafelei din mână te îndrepţi ud spre cameră şi ţopăind într-un picior te apuci să te îmbraci, cu greu. Ieşi pe uşă fericit că ai reuşit să pleci aşa repede, dar îţi dai seama că eşti în papucii de casă, te întorci, te încalţi în ce trebuie şi ieşi pe uşă și îţi dai seama că încă ai cana de cafea în mână, dai repede pe gât şi laşi cana în hol, lasă că o iei când ajungi seara acasă. Şi gata.

Cu timpul te vei perfecţiona şi îţi va rămâne timp să şi scrii pe blog articole tâmpite de genul ăstuia.

Sa punem problema mai detaliat:

- intre frumusete fizica si inteligenta, ce credeti ca alege o femeie ? De ce ?

- intre frumusete fizica si inteligenta, ce credeti ca alege un barbat ? De ce ?

Dar voi ce credeti ca ar trebui ales ? Sa incercam sa evitam raspunsurile gen “ambele”. La mijloc exista un “sau”, da ?

Atentie, ne referim doar la “calitatea” care sa predomine. Nu gandim la extrem, gen “vrei sa fii frumoasa ca o cadana si proasta ca un butoi” sau “vrei sa fii desteapta ca Socrate si urata ca muma padurii”. NU ! Vorbim de ceea ce predomina.

PS: videoclipul de mai jos are si HQ, este pacat sa-l vedeti altfel.

Ştii cum e atunci când o persoană dispare din viaţa ta? Şi nu pun semnul egal între dispariţie şi moarte, sau între dispariţie şi plecat spre cine ştie ce continente. Vorbesc despre dispariţia aceea bruscă, independentă de voinţa noastră, dar întru totul dependentă de timp. Timpul alocat prezenţei ei, în apropierea noastră, s-a scurs.
Ei, şi atunci când persoana aceea dispare din peisajul zilnic al vieţii tale, îţi lipseşte o zi, ţi-e dor de ea vreme de o săptămână, poate o lună, poate două. Şi apoi începi să te gândeşti că ea e, de fapt, lângă tine, doar că nu o vezi. Aşa reuşeşti că, încet, încet, să amăgeşti dorul. Şi… intervine uitarea. Uitarea superficială, care şterge urmele dispariţiei, însă păstrează amintirea persoanei bine împăturită într-un sertăraş… de inimă, sau de minte, depinde de situaţie. Pot trece ani în şir fără ca amintirea aceea să fie pur şi simplu zgândărită şi scoasă de la naftalină.
La fel cum au trecut 6 luni şi-un pic de când nu ne-am mai văzut. Şi când zic văzut, zic distanţă de 250 de kilometri între noi.
Șase luni înseamnă destul de mult. Exact cât a fost necesar ca o simplă apariţie în faţa mea să nu-şi poată vârî degetele şi trage cu forţă de sertăraşul despre care vorbeam, şi a-i vărsa conţinutul, mâncat pe jumătate de molii.

E frumoasă revederea
PS. Îmi cer scuze dacă titlul v-a purtat gândul către poezia lui Eminescu

Dis de dimineta…ma ridic din pat imi iau iute ceva pe mine si ma duc in buctarie .Nimeni inca nu s-a trezit din somnul dulce al noptii…e pasnic si pustiu afara,soarele inca nu si-a aratat sulitele arzatoare,dar incearca din rasputeri sa strapunga norii greoi de ploaie…Cerul se limpezeste incet,capatand o culoare de vanilie, iar aerul e inca proaspat,umed,ametitor…
Mi-am facut o cafea tare, pentru a-mi reveni din somnolenta coplesitoare, imi aprind o tigara si ma asez comfortabil pe prispa. Incerc sa savurez fiecare clipa, fiecare minut de liniste, fiecare picatura de cafea. Imi sorb din cana cuvintele, trag fumul ce-mi da idei si-l suflu prin nari dezinteresat.
Inca sunt pe prispa, si visez…inca nu stiu ce voi face azi….inca sunt ametit. Incerc sa-mi organizez gandurile, sa-mi fac un plan, sa-mi pun in ordine ideile, dar nu reusesc. Sunt atat de multe incat, oricum le-as invarti, oricat as socoti, in mintea mea tot un amalgam de cuvinte nespuse raman, iar ideile urmeaza sa fie puse in practica atunci pe moment, spontan…si nu gandite sau elaborate…e inca prea dimineata sa stiu ce vreau,sunt prea aiurit sa gandesc…
Pot doar sa miros aroma imbietoare a cafelei, sa inspir acel fum nociv de tigara, sa simt aerul rece pe pielea sensibila, sa vad rasaritul atat de splendid, sa ascult acel tril voios al vantului prin frunze…pot doar sa fac nimic in continuare..Palma mea a ramas umeda,de la cana infierbantata de cafea,dar nu mai conteaza.
Palma mea a atins roua diminetii…hmm.. nu vreau sa imi revin … vreau sa raman asa …in transa.
A venit toamna

…să îmi cer scuze

Îmi pare sincer rău că uneori, exact cu persoanele cu care ar trebui să vorbesc câte-n lună şi în stele, nu o fac. Tac. Parcă savurez momentul, când de fapt aşteptările lor sunt altele. Vor să spun cât de bine mă simt, dacă pot face ceva pentru mine.

Parcă părerea mea nu contează, când de fapt pentru toţi contează atât de mult. Iar eu tac, nu spun nimic. Mi-am promis mie şi pentru binele tuturor că am să mă forţez să fiu mult mai comunicativ, am să-mi spun părerile ori de câte ori simt nevoia, să spun dacă îmi place sau nu-mi place şi muuuuulte altele.

Timiditatea e o problemă. Mulţi ani am suferit de ea, dar asta nu cred că este o scuză. Atunci când iubeşti, îţi place ceva sau nu, spui !

Îmi pare rău pentru tot !

Să fii. Să taci. Să asculti. Să accepţi tot ce auzi.

Dar trebuie să şi vorbeşti. Comunicarea e importantă, însă faptele sunt mult mai grăitoare.

Imi tot iese la horoscop de cateva zile ca o sa castig sume mari de bani. Mi s-a dat in carti si …..voila! Aceleasi sume mari de bani. Cafeaua mea ( cea de zi cu zi) are ”banisori” cand o torn…( iar iau bani multi)….super! Sa joc la Loto? Pai, ar fi trebuit sa il detronez pe Carlos Slim Helu pana acum( pt cei care nu stiu, asta e cel mai bogat om de pe planeta. Habar n-aveam, da` am cautat cu Goagle:d).
Ma amuz cand n-am ce face. Daca voi castiga bani fara numar, am sa va anunt. Poate ca ” ii voi da saracilor” si ”voi incerca cu ei sa aduc pacea in lume”. Hai pa :p!

E atât de aiurea când simți din vorbele cuiva sau din mesajele ei, ca ai supărat, ca ai dezamăgit, mai ales dacă nu era ceva intenționat. Uneori ar trebui să avem grijă mai mare la cei din jur, la cei cu care ai ceva de împărțit în lumea asta. Eu stiu ca va trebui sa fiu mai atent. Dacă nu pentru aceea persoană, va trebui s-o fac pentru mine. De ce pentru mine? Mi-am dat seama că nu ma simt deloc bine știind că cineva este supărată sau chiar suferă. Urasc să știu că cineva plânge mai ales dacă unul din motive îl reprezintă persoana mea. Știu ca am supărat multă lume până acum, știu că am provocat multă  dezamăgire, îmi pare rău pentru asta.  Uneori noi oamenii nu ne dăm seama , uneori realizăm prea târziu  ce se întampla, dar lucrurile acestea  le facem neintenționat. Ieri nu a fost o zi prea bună…………cel puțin seara

Alaltăieri am avut un vis foarte ciudat. Am visat că m-am sărutat cu una din cele mai bune prietene ale mele. Şi a fost cea mai tare senzaţie din lume.
M-am trezit speriat şi bulversat, mai ales pentru că şi în vis, ca şi în realitate, sunt la fel de oripilat de acest gând. Povestindu-i visul meu, am ajuns la nişte discuţii foarte interesante din care se desprind două replici: eu periculos fără să vreau şi ea văduva neagră. Din discuţia cu ea, am dedus că eu cam bag panică în ea, fie prin prisma background-ului meu, fie prin prisma aşteptărilor sau pur şi simplu prin starea mea schimbătoare.
Subconștientul se împarte în trei părţi, iar în prima treaptă, inconştientul comunică prin vis informaţiile pe care constientul nu le-a recunoscut. Şi mă întreb acum, ca orice om normal, ce informaţii refuz să accept de am vise porno cu ea? Vorba vine porno, visul a fost destul de profund şi nu am trecut de prima etapă, dar m-a zbuciumat puţin. Am auzit multe poveşti în care prietenii ajungeau să fie împreună în cele din urmă şi eu nu vreau asta . Şi acum altă întrebare: pot o fată şi un băiat să fie doar prieteni, fără ca unul dintre ei să se îndrăgostească de celălalt? Sau şi mai rău, te poţi îndrăgosti de un om cu care nu te-ai vedea în veci, doar cunoscându-l foarte bine şi tolerându-l? Nu știu, da pe mine mă sperie toată treaba asta, deşi ar putea fi foarte amuzant. Probabil ne-am bate toată ziua pentru că nu o las să-şi lipească nu știu ce postere sau steaguri pe perete, ea ar cere de mâncare, eu i-aş spune ca nu şi-a luat slugă şi aş trimite-o sa-şi facă, ne-am certa pe bere, pe muzică, pe ieşit, pe diferenţe de mentalitate, eu pe cărţi , ea pe muzică şi concerte. Nu ştiu cum ar suna complimentele făcute celuilalt, asta chiar ar fi amuzant de vazut, iar sexul între noi doi mi se pare la fel de nefiresc ca un incest. Şi dacă printr-o minune s-ar ajunge acolo, probabil ne-am certa pe pozitii. Care stă deasupra şi parcă mă aud: “Bah, da lasă-mă şi pe mine să mă simt bărbat, în pula mea, bei cât mine, râgâi ca mine, lasa-mă măcar să stau deasupra” M-am amuzat suficient, m-am liniştit, clar suntem făcuţi să fim doar cei mai buni prieteni.
Şi-aşa toată lumea privea suspect relaţia noastră, cred că după postul ăsta o să fie teroare

O grea despartire pentru intreaga lume, intr-adevar o mare pierdere. Michael a adus o uriasa contributie culturii globale, a influentat in mod pozitiv omenirea si muzica pop, si inca o va face. Michael este un gigant care a castigat nemurirea; si totusi parca nu e adevarat, Regele pop nu mai este
Dumnezeu sa te odihneasca Michael, lumea si muzica va fi mai saraca fara tine, mult mai saraca. Acum putem sa spunem ca Michael e o legenda.

Nu exista rau sau bine. Exista rational si irational. Mai exista si prostie prin needucare, educare prin imprumut, imprumut fara judecata, judecata fara suport rational. Exista si tampenie, imbecilitate, exista ilogic, exista multe lucruri aiurea. Exista ca sa ne dam seama de cele bune.
Cel mai des ma intalnesc cu ilogicul.
Si mai exista neadevar. Si dezgust. Si minciuna. Si lipsa de ceea ce putem numi fair-play.
Si mai exista si ziua de maine.
In spiritul ultimelor evenimente, propun spre ascultare:

There were never good old days, they are today, they are tommorow…